Lecțiile emigrării: ce te învață emigrarea despre comportamentul financiar corect
Maria Oprescu* a emigrat în Olanda acum10 ani. A făcut-o imediat după facultate și a dat de o societate destul de diferită de cea pe care o experimentase în România. Alte obiceiuri financiare, o abordare diferită a priorităților în viață, moduri diferite de raportare la ce este valoros și ce nu.
Am vrut să aflu care sunt unele dintre lecțiile învățate în deceniul petrecut în Olanda. Unele dintre ele se pot extinde la emigrarea în orice altă țară europeană, altele sunt specifice Olandei sau țărilor din nordul Europei, cu oameni mai puțin dispuși să arunce cu banii în toate direcțiile așa cum o facem noi. Iată elementele esențiale din discuția cu ea:
de Adrian Mihălțianu
Cum te pregătești pentru emigrare din punct de vedere financiar? Cam ce sumă ar fi bine să ai ca buffer, chiar dacă pleci cu un job asigurat? Sau nu e necesară?
Întotdeauna e înțelept să ai niște economii pe care să te poți baza, mai ales când faci o schimbare atât de importantă precum imigrarea. Acum, nivelul acestui buffer depinde de foarte multe variabile: contează țara în care emigrezi, contează și dacă emigrezi singur sau cu familia încă de la început.
Dacă pleci cu un job asigurat, suma de care ai nevoie e mai puțin importantă. În oricare din situațiile de mai sus, totuși, ar fi bine să ai o sumă care să asigure toate cheltuielile (chirie, mâncare etc.) pentru o perioadă de două-trei luni. Sunt unele cazuri în care proprietarii cer și un avans de câteva luni la chirie și ar fi bine să ai acei bani puși deoparte, ca să nu te împrumuți. De asemenea, dacă vei avea cheltuieli cu mobila sau transportul ei, ar fi bine să ai acești bani strânși din timp.
E neapărat necesar să ai un job în țara în care emigrezi sau ai cumva exemple de oameni care lucrează de la distanță pentru companii din alte țări și pot trăi acolo unde le place, poate chiar în Olanda?
Depinde foarte mult de job sau de companie. Odată cu pandemia, lucrurile au devenit mai flexibile și din acest punct de vedere, dar e important de avut în vedere că țara în care ești oficial angajat este și țara unde compania plătește taxe pentru tine. Depinde și de tipul de job – sunt meserii unde nu contează prea mult prezența fizică într-un birou și totul poate fi făcut de la distanță (copywriting, consultanță etc). Atât timp cât ești plătit ținând cont de cheltuielile țării în care ești rezident, e foarte ok.
Eu am plecat fără un job asigurat, dar al doilea interviu la două companii s-a întâmplat să fie lozul câștigător și acolo sunt și după 9 ani. A contat experiența, pe care o aveam – în asigurări am lucrat și în România, am luat și masterul și asta mi-am dorit să fac. Dorința, motivația au contat mai mult decât faptul că am venit din România. Dar în Olanda toată lumea vorbește engleza, deci este cumva mai ușor decât în alte țări în care va trebui să înveți mai întâi limba locală pentru a avea o șansă la un loc de muncă.
Când te pregătești pentru emigrare, ar fi util să-ți lași un cap de pod și înapoi în țară? De exemplu să păstrezi un apartament pe care-l aveai proprietate personală? Sau e mai bine să te duci „all in”, complet acolo?
Dacă nu e neapărat nevoie din punct de vedere financiar să se renunțe la proprietățile din țară, pentru o perioadă nu e o idee rea să le lași acolo – pot deveni și o sursă de venit stabil, fără alte bătăi de cap. În plus, trebuie să fii pregătit și pentru posibilitatea de a nu te adapta cultural la țara în care emigrezi și atunci e mai ușor să știi că, dacă te întorci în țară, ai deja o bază acolo. De văzut însă regimul de plată a taxelor, de exemplu. În UE este mai ușor față de mutarea într-o țară non-UE.
Facturile sunt plătite automat în Olanda
Deși suntem în UE, fiecare țară are un regim fiscal diferit. Merită să-ți transferi și reședința fiscală, de exemplu? Ce presupune asta – avantaje, dezavantaje?
Pe termen lung merită, pentru că sunt bătăi mari de cap cu taxele, dacă locuiești într-o țară și obții venituri din altă țară. Cel mai simplu e să ai și reședința financiară acolo, te scutește de drumuri și telefoane. Desigur, există cazuri în care acest lucru nu este posibil sau nu are sens financiar.
Recomandarea mea este să apelezi la un ajutor specializat (consultant în taxe, contabil etc) pentru a naviga lin prin legislație, reguli, ca să eviți dubla impozitare și alte capcane. Sunt companii de consultanță ținute de români în practic toate țările cu o populație de români semnificativă, care te pot ajuta.
În Olanda ai o aplicație prin care plătești taxele. Ca expat primești și un manual în limba engleză care te ajută să înțelegi ce trebuie să faci dacă ai imobile, alte bunuri etc.
Care e cea mai mare diferență între modul în care-și gestionează olandezii banii și obișnuințele românești?
Sunt mai multe diferențe. În general, sunt mult mai economi și mai cumpătați în a-și cheltui banii. Concret, nu împrumută și nu dau cu împrumut sume de bani la prieteni și familie de la o lună la alta – un lucru cu care a trebuit să mă obișnuiesc odată ajunsă aici.
Facturile sunt plătite automat, sumele fiind extrase din cont încă de la încheierea oricărui contract. De altfel, în Olanda societatea este aproape fără bani cash. Portofelul meu nu are loc de cash pentru că absolut tot: restaurant, parcări, magazine, ba chiar și agenții care fac colecte pentru ONG-uri au POS-uri, așa că nu vei manevra bani decât extrem de rar. Nici bancomate nu vei vedea decât extrem de rar, din același motiv.
O altă mare diferență este educația financiară. Aceasta începe din școala primară. De exemplu în fiecare toamnă școlarii își aleg și susțin o cauză pentru care colectează fonduri mergând cu POS-ul pe la rude, prieteni, vecini (pentru Unicef, cluburi locale sportive, orice cauză vor ei).
Sub 70% dintre olandezi sunt proprietari de imobile
Să detaliem un pic mai mult modul în care e folosit bugetul personal în Olanda. Cam pe ce se duc banii, proporțional?
În primul rând pe rată sau chirie, sumă la care se adaugă utilitățile. Apoi urmează alimentele și cheltuielile curente, de supermarket. Apoi ar fi banii dați pe restaurante și cafenele – olandezii sunt obișnuiți să ia masa în oraș. Olandezii plătesc și asigurări, procentual mult mai mult decât plătesc românii. Urmează apoi taxele, banii pentru transport și banii pentru economii și caritate – și aceștia din urmă sunt, proporțional, mai mult decât cheltuie românii, raportat la salariu.
Trebuie să știi dinainte și cum funcționează sistemul de asigurări. În Olanda, de exemplu, asigurările de sănătate nu îți sunt plătite de angajator. Pe acestea le plătești tu și te poți aștepta să fie și la nivelul de 2000 de euro pe persoană, pe an, de exemplu. Ca să beneficiezi de orice consult medical trebuie să te duci mai întâi la medicul de familie. De altfel, totul este complet digitalizat – nu primești nicio hârtie în mână vreodată, totul e electronic, inclusiv rețetele de farmacie, pe care le ridici strict de la farmacia la care ești alocat.
E un sistem simplu de înțeles, dar trebuie să te adaptezi, pentru că medicul de familie e cel care va decide dacă îți vei putea face sau nu un set de analize, de exemplu. Nu le faci când simți tu nevoia, ci atunci când doctorii consideră că nu pun o presiune inutilă pe sistemul de sănătate.
Chirie sau proprietar? Ce preferă olandezii și cum se reflectă asta în bugetul lor? Ar trebui să ne grăbim să cumpărăm un imobil dacă am vândut tot în România
Depinde de momentul din viață, de obicei olandezii cu familie sunt proprietari. Dar nu e ceva absolut necesar. Sub 70% dintre olandezi sunt proprietari de imobile. Poate că e bine să menționez că Olanda se confruntă cu o penurie de locuințe și că, în principiu, dacă investești într-o casă prețurile nu fluctuează prea mult, dar cresc în mod constant. Deci nu pierzi bani dacă investești într-o locuință – este o tendință spre faptul de a fi proprietar și aici.
Care a fost cel mai greu de acceptat lucru pentru tine dintre toate obiceiurile financiare diferite întâlnite acolo? Dar cel mai benefic?
Cel mai greu mi-a fost să accept faptul că poți avea încredere în agenții economici cu care tranzacționezi bani. De exemplu, la o lună după ce mi-a fost emis cardul de credit, cineva i-a furat datele și mi-a scos de pe el 600 de euro în tranșe mai mici – nu toată suma o dată. Când am remarcat, banca mea m-a compensat instant și a rezolvat în background toată investigația fraudei pe care am raportat-o. Fără bătăi de cap, explicații inutile sau stres din partea mea.
Apoi, se spune că „totul se împarte nemțește”, dar cred că au greșit țara pentru expresia asta. Olandezii țin evidența ultimului cent și nu e nimic ieșit din comun ca după ce ai ieșit la o cafea cu fetele să primești un Tikkie (aplicație de plăți foarte populară în Olanda) pe Whatsapp cu 2.14 euro de plătit pentru consumația ta. Într-un fel, este emblematic pentru modul în care abordează orice ține de bani: cu atenție ca totul să fie echitabil și fiecare să-și facă partea. Asta e, cum spuneam, cea mai mare deosebire față de ce știam din România.
*În scopul păstrării confidențialității, numele Mariei a fost schimbat, dar povestea și experiența ei sunt reale.
