De ce se feresc românii de asigurări și cum ar trebui integrate acestea într-o strategie financiară corectă
Sunt foarte multe informații în zona asigurărilor pe care e bine să le înțeleagă oamenii. Dacă asigurarea RCA pentru mașini e obligatorie, iar asigurarea PAD pentru imobile ar trebui să fie obligatorie (4 din 5 locuințe din România încă nu au acest tip de asigurare), restul asigurărilor de pe piața de la noi nu sunt privite ca o parte a unei strategii financiare personale echilibrate.
Un român plăteste prime de asigurare pe an la jumătatea valorii din Bulgaria, de trei ori mai mici decât cele din Ungaria și de douăzeci de ori mai mici decât în Austria. În plus, dacă majoritatea banilor se duc spre asigurarea autoturismelor (76%), doar 9% se duc spre asigurările de viață, iar 8% spre asigurările de locuințe.
Am vrut să înțeleg de unde acest apetit pentru risc, în condițiile în care România rămâne una dintre țările cu o rată foarte mare de deces și accidentare gravă, atât când vine vorba de transportul auto, cât și la locul de muncă și în alte activități.
Carmina Vatamanu are 17 ani de experiență în asigurări și este exact acel gen de persoană care știe să-ți explice delicat și detaliat orice este legat de domeniul pe care-l cunoaște atât de bine. Am stat de vorbă cu ea despre câteva elemente esențiale pe care ar trebui să le înțelegem când vine vorba de asigurări.
de Adrian Mihălțianu
Să începem abrupt: de ce se feresc românii de asigurări?
La fel de abrupt este și răspunsul: pentru că în general asigurarea este considerată o cheltuială inutilă. De cele mai multe ori, e o cheltuială percepută ca necesară atunci când vorbim de mașină – îi fac CASCO pentru că e mașina mult-visată și RCA pentru a evita amenzi. Dar când este vorba de casă și mai ales de viața mea sau alor mei, nu, mie nu mi se poate întâmpla nimic rău.
Am văzut zilele acestea că românii au apetit deosebit pentru risc. Ignoră sau chiar luptă contra unor măsuri care le pot salva viața și sănătatea. Cum se reflectă asta și în modul în care abordează asigurările?
În linie cu primul răspuns, prin abordarea asigurărilor care sunt obligatorii și percepute ca fiind necesare, cum este RCA-ul, sau a celor pentru lucruri mai tangibile și acceptate din perspectiva cheltuielii, cum este CASCO-ul pentru autoturism.
Dar nu vedem același lucru în asigurarea casei. De ce? Pentru că incidentele care să afecteze major apartamentele sau casele sunt mult mai puține decât accidentele rutiere, cel puțin ca percepție și în urma a tot ceea ce se vehiculează în media.
Din păcate, realitatea e cu totul alta: cele mai multe accidente mortale, de exemplu, sunt cele casnice, cum ar fi cele din baie. Doar că despre acestea nu auzim, nu vedem, nu citim, dar despre accidentele rutiere e plin.
Deci percepția noastră asupra riscului real este una deformată. Dar să zicem că nu vorbim de un deces, ci de un eveniment neprevăzut – accident, boală gravă sau chiar șomaj. Cât de puternic este impactul unui astfel de eveniment în bugetul unui român obișnuit?
Impactul este ușor de intuit. De exemplu, dacă luăm în calcul un nivel al salariului mediu lunar net la nivel de țară de 3.487 de lei, conform statisticii din august 2021, ajutorul de șomaj ar fi de 664 de lei, plătibil cel mult 9 luni – presupunând că suntem în scenariul angajatului cu acest salariu și cu o vechime de 5-10 ani.
Poți trăi cu 20% din venitul pe care îl aveai până atunci? Ar trebui să te întrebi asta.
Dacă luăm în calcul aproximativ 45% din venitul net cheltuit pentru traiul de zi cu zi, însemnând doar alimentație și locuință, înseamnă că dintr-o dată situația financiară e pe un foarte mare minus. Iar dacă mai adăugăm și o rată la un credit contractat pe perioada angajării, situația devine și mai critică.
Comparativă este și situația apariției unei afecțiuni de sănătate la un membru din familie: costurile spitalizărilor, investigațiilor, medicamentației nu sunt prevăzute prin acele fonduri de zile negre, așa că dezechilibrează bugetul personal sau al familiei. Și nu sunt deloc mici.
Prin comparație, o asigurare de accident poate fi, de exemplu, 19 lei pe lună pentru 100.000 de lei despăgubire.
Bun, dar cum ajută concret o asigurare? Aș vrea să detaliem aici cu 2-3 exemple, să pricepem mai ușor
Am nenumărate exemple reale, dar mă voi rezuma la trei:
– asigurat plecat la schi în străinătate unde, din păcate, are loc un accident pe pârtia de schi. Avea însă o asigurare de călătorie care acoperea astfel de evenimente. Asigurarea a acoperit transportul cu elicopterul, prima intervenție chirurgicală și repatrierea medicală în țară, undeva spre 20.000 de euro cu totul.
– asigurat spitalizat în urma unui accident rutier, pentru o perioadă de 12 zile consecutive, cu intervenție chirurgicală. La externare, asigurarea a achitat contravaloarea a 80 de lei pe zi de spitalizare, plus aproximativ 8.000 de lei pentru intervenția chirurgicală (suma depinde de tipul intervenției). Atenție, aceste indemnizații sunt plătite indiferent dacă spitalizarea și intervenția chirurgicală sunt în mediu privat sau nu.
– o asigurare de viață contractată de un client odată cu creditul de achiziție al unui imobil. Decedat în urma unui cancer diagnosticat pe perioada derulării creditului, fără antecedente medicale, așa că asigurarea a achitat soldul creditului. Creditul a fost închis, iar familia a rămas în posesia imobilului.
Dar n-ar fi mai simplu să pui bani deoparte, pentru zile negre, în loc să plătești această sumă unui asigurător?
Aș vrea să subliniez că asigurarea nu reprezintă o formă de economisire, sunt lucruri diferite.
Asigurarea este pentru protecție și asigură această protecție financiară practic imediat. Te poți proteja și prin economii, firește, dar va dura mult timp până când să strângi o sumă suficient de mare pentru a ajunge la un nivel pe care o asigurare ți-l plătește din primul moment. Lucru cu atât mai valabil la asigurările pe termen lung.
Bun, deci rolul principal al asigurării într-un portofoliu de instrumente financiare este cel de protecție. Dar poți totuși privi asigurarea și ca pe o investiție? În ce caz?
Poate fi o investiție pentru două scopuri diferite. O asigurare de viață, de exemplu, cu suma garantată la final sau nu. În primul caz, am avea produsele de asigurare de viață cu componentă de economisire garantată. În al doilea caz, am avea asigurările de viață unit-linked, când suma finală depinde de evoluția anumitor indici definiți conform condițiilor din contract și apetitului la risc.
În schimbul unei sume suportabile din bugetul familiei de-a lungul anilor, la final de contract primești suma asigurată garantată sau cea estimată, chiar dacă ești în viață în acel moment. Deci ai fost, pe de o parte, asigurat în tot acest timp, dar poți rezolva cu această sumă și anumite dorințe, cum ar fi facultatea copiilor sau excursia mult visată și așa mai departe.
Ce scopuri ar trebui să aibă o persoană echilibrată financiar când vorbim de acumularea unor resurse financiare legate de asigurări?
Două scopuri clare. Unu: pentru țeluri fericite și mai îndepărtate, cum ar fi educația copiilor, startul lor în viață, surse de venit după pensionare, schimbarea casei sau a autoturismului familiei și așa mai departe.
Doi: fondul de urgențe pentru lucruri grave. Și niciodată această persoană echilibrată financiar nu schimbă destinația sumelor, adică nu ia din resurse acumulate pentru evenimente pozitive pentru a acoperi situații neprevăzute și invers.
Dar aceasta este teoria. Pentru că, de cele mai multe ori, avem un singur fond de resurse economisite din care cheltuim după cum apar necesitățile, urmând a restabili destinația fondurilor rămase după ce cheltuim din ele.
Oricum, asigurarea nu trebuie gândită ca un mijloc de obținere de venituri suplimentare, cum e dobânda la un depozit sau un fond de investiții. Ci un mijloc prin care, contra unor sume mai mici, achitate regulat, ne asigurăm un fond pentru situații planificate sau pentru altele, neprevăzute.
Cum ar trebui să privești asigurarea de viață? Până la urmă, sincer, tu mori, deci beneficiarul e altcineva. Merită să dai banii, în acest caz?
E discutabil. Beneficiar este persoana care va încasa despăgubirea. De exemplu, dacă vorbim de o asigurare individuală de viață, beneficiarii desemnați vor încasa despăgubiri conform procentelor stabilite de asigurat.
Pe lângă asta, despăgubirea se va plăti imediat beneficiarilor, fără alte formalități decât cele necesare instrumentării dosarului de despăgubire. Și, nu în ultimul rând, despăgubirea dintr-o asigurare nu poate fi urmărită de creditorii succesorali.
Dacă, de exemplu, în cazul unui deces moștenitorii au ceva reguli după care se „califică” la moștenire, în cazul asigurării de viață beneficiarii primesc sume conform dorinței asiguratului la momentul desemnării lor și indiferent dacă ei, beneficiarii, sunt sau nu și moștenitori legali sau testamentari.
Iar dacă vorbim de o asigurare de viață pentru credit, banca își va reține necesarul pentru închiderea creditului, iar diferența, dacă există, va reveni moștenitorilor legali sau beneficiarilor desemnați.
Răspunsul la întrebarea „Dacă mor și ce?!”, este echivalent cu răspunsul la întrebarea „Cât de mult îmi pasă de mine și de ai mei?”
De fapt, acest răspuns este valabil pentru absolut toate formele de asigurare despre care am vorbit până acum.
