Despre freelancing ca stil de viață, cu Iunieta Sandu
Acum patru ani, când și-a dat demisia, Iunieta Sandu și-a dorit două lucruri: libertate personală și să câștige măcar 3000 de lei pe lună, cât era ultimul ei salariu. Azi are libertatea mult visată și și-a depășit targetul financiar – de 10 ori.
de Ina Țăranu-Hofnăr
”Țin minte că mă uitam pe geam și la parterul clădirii în care lucram era un restaurant, unde oamenii se întâlneau. Era o forfotă de libertate. Și priveam de sus Libertatea și mă gândeam: «Oare cum ar fi să fiu și eu așa? Să ies la prânz și să nu mă simt prost că stau mai mult de 30 de minute. Sau să pot să stau întinsă pe iarbă, să mă uit la soare și să mă gândesc la idei pentru client.»”
Cu aceste gânduri a început călătoria Iunietei Sandu de la angajat la freelancer. Avea 26 de ani și lucra de 6 ani în agenții de PR și organizare de evenimente. Îi plăcea foarte mult munca propriu-zisă, dar sistemul de lucru, cu program și locație fixă, nu i se potrivea.
”De multe ori la prânz eram obosită și aveam nevoie de somn. Sau nu mi-era foame într-un anumit interval, nu mă simțeam creativă într-o anumită perioadă. Munca mea presupune multă creativitate, care vine și dacă te așezi cu forța la birou, dar vine și din alte zone. Vine dacă te plimbi pe stradă, dacă schimbi mediul în care lucrezi, vine dintr-o conversație cu alți oameni. Să stau în același birou în fiecare zi și să mă aștept să dau maximum de creativitate și productivitate mi se părea imposibil”, povestește ea.
În ultimele luni, înainte să-și dea demisia, își amintește că era ”un vulcan pe cale să erupă”. Nevoia ei de libertate a fost atât de mare, încât a decis să-și dea demisia fără să știe ce presupune să fii freelancer și fără să aibă vreun ban pus deoparte.
Și-a întrebat partenerul de la momentul respectiv dacă ar putea să o susțină financiar câteva luni, până își explorează opțiunile, iar el a fost de acord. Primul pas pe care l-a făcut a fost să-și reîncarce bateriile.
”La ultimul job organizam evenimente corporate mari, de 500-600 de persoane. Aveam foarte mulți furnizori de coordonat, plus echipa de implementare și asta m-a dus la burnout. Țin minte când mi-am dat demisia că am dormiiiiiiit de nu mă mai săturam de somn”, spune ea.
Și-a fixat un deadline de un an, în care să reușească să se întrețină din munca ei și un venit pentru primele luni: 3000 de lei, salariul cu care plecase de la ultimul job.
Primii clienți și primele fee-uri
Primii clienți i-a găsit relativ ușor. Datorită curiozității ei native, participase până atunci la multe evenimente la care a stat de vorbă cu oameni din comunicare, din marketing, din companii. Și-a crescut, astfel, rețeaua de cunoscuți din domeniul profesional, care au început să o urmărească cu interes în online.
”După ce am anunțat pe Facebook că mi-am dat demisia, nu doar că am primit proiecte, dar am primit și propuneri de angajare”, își amintește amuzată.
Și-a bifat targetul de 3000 de lei chiar din prima lună ca freelancer, lucrând ca social media specialist pentru o clinică stomatologică. După care a semnat un contract cu o corporație și a ajuns să câștige 3000 de euro lunar.
”Făceam evenimente interne pentru ei”, spune tânăra. ”Nu mai știu câți angajați aveau, undeva la 2000. Și trebuia să fac tot felul de artificii creative, să țin angajații engaged. Le-am umplut toată clădirea cu baloane cu QR code, le-am adus o barcă în birou, le făceam workshop-uri de râs.”
Cu toate că, din punct de vedere financiar, Iunieta și-a depășit targetul inițial, trecerea de la angajat la freelancer n-a fost văzută cu ochi buni de cei din jur.
”Mi-aduc aminte că cineva mi-a spus: «Când te saturi să mori de foame, să vii la mine, să te angajez!». M-a durut. M-a întristat că nu primesc încurajări și că oamenii cred că mi-am ratat cariera.
Tot așa, la început, când mergeam la evenimente, oamenii se uitau pe badge-ul meu, unde nu scria vreun nume de companie, doar numele meu. Și pentru ei nu era suficient. Dacă ai doar numele pe badge, pentru ei nu ești nimic, nu ești relevant”, povestește ea.
Un alt hop inițial a fost stabilirea tarifelor pentru serviciile ei.
”Mi-a fost destul de greu să-mi stabilesc fee-urile, mai ales că nu eram conștientă de valoarea mea. Atunci când ești angajat, nimeni nu-ți spune cât ești de valoros. Și când pleci pe cont propriu, îți este foarte greu să-ți aproximezi valoarea. Nu e ca și cum cineva te vede și zice: «Da, tu aduci aport în compania noastră! Da, ideile tale sunt importante pentru noi!».
Avusesem noroc că, înainte să plec de la ultimul loc de muncă, câștigasem niște pitch-uri cu ideile mele, pitch-uri la branduri importante. Țin minte că am adus un client de 100.000 de euro. Și-atunci am început să conștientizez și să zic: «Whaaat? Eu am adus clientul ăsta cu ideile mele?! Adică eu aș putea să fac asta și pe cont propriu!».”
A început cu fee-uri mici, pe care le-a stabilit, în lipsa altui reper, în funcție de ce îi dicta instinctul.
”Îmi puneam întrebarea: «Mă simt confortabil să petrec 3 ore pe zi muncind pentru clientul ăsta și să-mi dea atâția bani?». Asta a fost singura mea busolă: cât de confortabil mă simțeam cu timpul pe care-l ofeream și cu banii pe care-i primeam.”
Lipsa de experiență ca freelancer și nesiguranța inerentă începutului a făcut-o și să abordeze greșit problema muncii ei.
”La început făceam tot, de la strategie la implementare și îmi lua foarte mult timp. Și mai degrabă puneam preț pe implementare, nu pe strategie, când, de fapt, lucrurile trebuiau să fie invers. Dar eu nu eram prea sigură pe mine.”
A învățat, în scurt timp, să-și renegocieze tarifele. După 3-4 luni de colaborare cu un client, analiza cum arăta brandul înainte și după aportul ei, dacă adusese o valoare reală în proiect, dacă se vedea o diferență. Iar dacă această diferență exista, se întorcea la masa negocierilor, le arăta rezultatele și le comunica noul tarif.
”E vorba de cât de conectat ești cu tine, cât ești de dispus să oferi timpul tău. Mi-am dat seama că freelancing-ul te conectează foarte bine la nevoile tale și te dezvoltă mult la nivel personal. Dacă tu, ca freelancer, te simți nedreptățit într-un proiect și nu vrei sau nu ești dispus să aduci negocierea în discuție, între timp vei acumula frustrări și nu vei mai livra cum trebuie”, explică Iunieta.
În primul an ca freelancer glumește și spune că stelele au fost de partea ei, însă în al doilea an lucrurile n-au mai mers la fel de bine. Principalul ei client, corporația pentru care organiza evenimente interne, și-a schimbat managementul, ceea ce a însemnat și schimbarea colaboratorilor și încheierea contractului lor.
În plus, stilul de muncă solitar, specific freelancingului, a început să-și pună amprenta asupra ei:
”Vorbeam cu un prieten și îi spuneam că îmi doresc să cunosc alți oameni ca mine, să aflu care sunt problemele lor sau ei cum se descurcă, cum își găsesc clienți. Dar nu știu unde să-i găsesc și ce să fac și aș vrea să-i adun, dar nu știu cum. Și el mi-a zis să fac ce știu eu mai bine să fac: evenimente”, își amintește Iunieta.
Comunitatea de freelanceri
Tânără i-a ascultat sfatul și a pus bazele primei comunități de freelanceri din București, NO.MAD Talks.
”NO.MAD vine de la «nomad», acest călător digital, dar și de la «don’t be mad», adică «nu te supăra [că ești freelancer]». Pentru că mă gândeam că mulți trec prin provocări și probleme ca să reziste și să supraviețuiască. Și pentru mine freelancingul nu înseamnă supraviețuire, înseamnă creștere, înseamnă stilul de viață pe care ți-l dorești. Eu văd freelancingul ca pe ceva aspirațional, nu ca ceva care te ajută să supraviețuiești.”
Dorința Iunietei, atunci când a creat NO.MAD Talks, în 2018, a fost să cunoască alți freelanceri, dar și să devină ea însăși un freelancer mai bun. Așa a început să organizeze evenimente lunare cu subiecte care o interesau în mod direct: branding personal, negociere, contabilitate, scris.
În curând, activitățile comunității s-au extins. Iunieta a creat un newsletter cu informații curatoriate din zona de dezvoltare personală, apoi a organizat cursuri, workshop-uri, chiar și tabere.
Tânăra privește cu multă recunoștință la tot ce înseamnă experiența NO.MAD: ”Din momentul în care am decis să fac ceva diferit, toată viața mi s-a schimbat. Am căpătat un renume, care m-a ajutat să ajung la branduri mai mari, la sume mai mari de bani, la clienți mai importanți, la responsabilități mai mari. Nu pot să zic că n-am avut momente în care am vrut să fug și să renunț la tot. Dar tot timpul când am simțit asta, mi-am adus aminte de oamenii din comunitate care mi-au mulțumit de atâtea ori.”
Un alt proiect de care își amintește cu drag este Kind Market, o platformă creată la începutul pandemiei pentru a pune în contact micile businessuri locale și freelancerii. Antreprenorii își explicau nevoile de comunicare, iar freelancerii își ofereau serviciile în schimbul unor produse pe care le primeau de la ei.
”M-am gândit să-i ajut și să le dau o nouă posibilitate să-și acopere nevoile de bază. Opt luni, cât a funcționat proiectul, am avut 2000 de înscrieri și peste 500 de bartere făcute. A ajutat comunitatea și a fost o oportunitate bună de networking și de expunere”, crede ea.
Cum arată bugetul unui freelancer?
Activitatea de freelancer și-a pus amprenta nu doar asupra modului în care specialista în comunicare își organizează timpul, ci și bugetul personal.
Avântul din primul an de freelancing, precum și nevoia ei de libertate și de explorare, au făcut-o să cheltuiască toți banii obținuți pe vacanțe. A vizitat 10 țări într-un singur an, experiențe de care își amintește cu plăcere, deși laptopul a fost nelipsit de lângă ea.
”Chiar dacă eram în concediu, mă trezeam la 6-7, lucram 3 ore, până la ora 10, și era suficient. Adevărul e că abia în 2021, când am fost în Maroc, am avut prima vacanță fără laptop, în 4 ani.”
După un prim an dedicat călătoriilor, în al doilea an ca freelancer, Iunieta a simțit nevoia să se dezvolte mai mult pe zona profesională, așa că și-a dedicat bugetul personal acestui scop.
”Am ales să investesc în educație. În fiecare lună mergeam la un curs, scriam mai mult, citeam mai mult, am cumpărat mai multe cărți.”
Economiile s-au dovedit însă un capitol dificil pentru un freelancer debutant.
”În primul an, aveam încă mindset de angajat. Mă întrebam uneori: eu de ce nu pun bani deoparte? Pentru că aveam această senzație că vor intra niște bani luna viitoare”, râde Iunieta.
Povestește despre perioada în care nu avea economii ca despre una foarte stresantă, în care făcea mereu calcule pe colțuri de agende: cât va obține dintr-un proiect, cât trebuie să plătească taxe la stat, când trebuia să caute următorul client etc.
Abia în 2020 a reușit să-și pună bani deoparte și spune că lucrurile s-au schimbat complet de atunci.
”Mi-am dorit foarte mult să nu mă mai gândesc în fiecare lună la bani, la perioadele fără clienți, la calcule. Acum nu mi se mai întâmplă asta. Consider economiile ca fiind libertate și relaxare. Când ai niște economii, te relaxezi și poți te bucuri de proces, de ce ți se întâmplă ca freelancer în fiecare zi. Să nu fie totul despre munca pentru client, să fie și despre munca pentru dezvoltarea ta personală. Și economiile mi-au dat timp să investesc în dezvoltarea mea personală.”
Mai spune că pentru ea există o diferență mare între modul în care te raportezi la bani ca angajat și ca freelancer.
”Când îți dai seama exact cum faci banii și cât de mult timp îți ia să-i produci, ești mai atent ce faci cu ei. Nu-i mai cheltuiesc pe lucruri mărunte, care să-mi ofere o plăcere temporară, ci pe lucruri mai scumpe și mai valoroase pentru mine, care să-mi aducă plăcere pe termen mai lung. Știu mai clar unde se duc banii mei și de multe ori mă bucur că se duc acolo. Acum aleg unde se duc, nu se mai duc în toate direcțiile, la întâmplare”.
O altă lecție de viață pe care a învățat-o de când e freelancer e că poți ajunge la burnout și din această ipostază.
”Am avut și 10 clienți pe lună, până în momentul în care am ajuns la burnout. Acum îmi dau seama că nu vreau asta. Vreau maximum 2 clienți, cu care să ajung la o sumă anume de bani și în restul timpului să citesc, să fac alte cursuri, să mă dezvolt. Pentru mine e foarte importantă dezvoltarea personală – și dacă munca îmi ocupă tot timpul, eu când mai cresc?
Îmi doresc o viață cu mai multă libertate și proiecte cu sens, pe care să le aleg eu. Nu vreau o creștere profesională. Vreau să rămân la un nivel pe care să pot să-l controlez și în care să-mi fie bine financiar și psihic. Vreau echilibru în viață.”
Ascultând-o pe Iunieta realizezi că munca pe cont propriu nu e pentru oricine, dar că, dacă ți se potrivește, e o oportunitate de dezvoltare personală extraordinară.
”În fiecare zi învăț lucruri noi despre mine. Freelancingul a fost de la început o conectare cu mine, o trezire la realitate, o ieșire de pe pilot automat. Sunt recunoscătoare că lucrez pe cont propriu, pentru că așa am ajuns să mă descopăr, să înțeleg cine sunt și ce vreau de la mine. Am în fiecare zi noi posibilități, pe care atunci când deschid ochii nici nu le știu”, spune ea.
Cât despre planuri de viitor, acestea includ organizarea mai multor cursuri: de strategie, de comunicare, de dezvoltare personală. Iunieta spune că vrea să împărtășească și altor freelanceri tot ce a învățat ea în ultimii 4 ani despre mindset, găsirea echilibrului, sănătate. A început, de altfel, și o școală de coaching, tot din dorința de a-i ajuta pe ceilalți să treacă peste frici și să ajungă acolo unde doresc.
Obiective pentru dublarea venitului
Apropo de a ajunge acolo unde îți dorești, Iunieta are o poveste foarte simpatică:
”La începutul lui 2021 am participat la un curs de setarea obiectivelor, care avea și un modul de obiective financiare. Și organizatorul cursului ne-a zis că ne putem seta obiectivul financiar cu 50% în plus față de cât câștigăm într-o lună. Dacă tu câștigi 3000 de euro, de exemplu, îți pui 4500 de euro. Sau îți poți seta o creștere de 100%, și atunci dacă câștigi 3000 de euro, obiectivul tău e de 6000 de euro.
Am decis să-mi setez o creștere de 100%, dar în glumă. Nu credeam că e posibil – dar am zis să fac și eu ce zice omul ăsta din curs.
Mi-am luat o foaie și un pix, mi-am scris obiectivele și suma vizată, mare. Dedesubt am scris ”Cum?”, adică cum aș putea să fac eu banii ăia. Păi să livrez o strategie, să fac niște parteneriate pe No.Mad, poate niște cursuri. M-a ajutat că mi-am pus obiectivul financiar în față și mă tot gândeam: cum, cum, cum. A început anul, în februarie am semnat un contract super mare, apoi alt contract super mare și alt contract super mare și am ajuns să-mi dublez venitul”, își amintește ea și râde încântată.
Pe o notă mai serioasă, Iunieta mărturisește că nu atât setarea unui obiectiv financiar curajos, cât conștientizarea propriei valori, este secretul reușitei ei.
”Am avut un moment de conștientizare după acel curs. M-am gândit la toate lucrurile pe care le-am făcut și mi-am zis că nu mai pot să-mi mai dedic timpul clienților pe sume atât de mici. Simpla mea prezență, simpla mea implicare într-un proiect ar trebui să conteze mult mai mult. Exact cât contez eu pentru mine ar trebui să conteze și pentru clienți. Și asta m-a ajutat să-mi măresc prețurile. Nu doar faptul că mi-am setat acel obiectiv m-a ajutat să câștig mai mult. În timp ce mi-am setat obiectivul mi-am conștientizat valoarea și mi-am mărit fee-urile. Dacă nu măream fee-urile, n-aveam cum să ajung la acea sumă, cu tarife de 100-200 de euro. A trebuit să le măresc cu cât am crezut eu că merită ideile mele, timpul meu, toate cunoștințele adunate până acum.suma
